marți, 29 ianuarie 1985

Suspine

P.
Te-am căutat visînd, în noapte
Şi te-am văzut în depărtări,
Şi se aud pierdute şoapte
Şi pleci şi tu şi pieri în zări.
I
Dar eu n-am vrut, să plec, nicicînd,
Şi-mi pare rău şi îmi dau lacrimi,
Eu doar iubire-ţi port în gînd,
De ce mă vrei trăind în patimi?
Cînd rătăcesc cu gînd timid
Prin norii mari ce mă tot cheamă
E un întins pustiu arid
Şi plîng oprelişte de seamă.
P.
Ascult cum vorba ta-mi ascunde
Fremătătorul adevăr
Şi cîntul nostru n-are unde
Să ne mai pună întrebări.
I.
Cînd am pornit pe drum am spus
Că nu-i putere să m-oprească
Dar am ajuns atît de sus,
Peste voinţa-mi omenească.
Doar gîndul tău înseamnă-acum
Un drum şi-o altă libertate,
Iubirea urmelor de scrum
E taina nopţilor furate.
P.
Bătătorindu-ne cărarea,
Să declinăm acum cuminţi
Din verbe ce-am uitat, uitarea,
Şi să plecăm, uitaţi, în munţi.
I.
Ce vrei să spui? Parcă prevăd,
În gînd ai numai despărţire,
Iar cum acum totu-i prăpăd,
Mă cheamă vechea amăgire.
În noaptea plină de fiori,
De e aşa rămîn tăcută,
Şi voi pleca la primii zori,
Să mă tot pierd, necunoscută.

joi, 24 ianuarie 1985

Umbra

Ce umbră tainică te-ascunde
În amintiri şi primăveri?
Eu plec la drum dar nu ştiu unde,
E ziua care a fost ieri.
A fost ce-a fost şi niciodată
Nu vei mai fi un pas concret,
Iubirea mea nu te mai cată
În ascunzişul tău secret.

O umbră veşnic visătoare
Din flori de crin şi flori de mac,
Mă-nchide-n mine şi mă doare
Şi-n vînt de noapte mă prefac.
În ascunzişul tău din umbră
Mă plănuieşti în fel şi chip,
Mă vezi în răzbunarea-ţi sumbră
Ca valul mării pe nisip.

În umbra ta neştiutoare
Se pierde şi destin şi vis,
Credinţa ta revoltătoare
E doar eternul compromis.
Şi-n lacrimi zboru-i o mirare,
Vechi amintiri de vis răzleţ,
Şi-am nimicit prin condamnare
Un vis frumos şi-un vis măreţ.

De-acum şi pentru totdeauna
Rămîi doar drumul paralel,
Privind în soare eu văd luna
Şi la desfrîu fac iar apel.
Rămîi o umbră-n veşnicie
Îmbrăţişînd un univers,
În viaţa ta-i doar armonie,
Un drum al vieţii nemaimers.